Viata
Singura, noaptea sta marturie
Ceasurilor mele de-ndoieli
Ce se spulbera intr-o clipa
De Adevar.
Privirea-mi odihnesc
Pe meleaguri cunoscute-mi
De veacuri petrecute
Cu Iubire.
Simtirea mi-e vie
Intru glas si gandire;
Nenumarate vieti amintite
In pace.
Si noaptea se duce
Si ia dupa ea
Intunericul ce-l spulbera
Cu Lumina.
Fericire vino sa vezi
Ce am creat
Si ce am iubit din inima,
Din suflet!
ganduri 