Imprudenta de a fi pur…

Stiu ca nu am mai scris de ceva timp, ok de saptmani…Au fost ceva chestii interesante pe care as fi putut sa le scriu si care v-ar fi facut sa zambiti, dar avand in vedere ca am ajuns sa am 3 joburi si sa plec de acasa de la 8 dimineata si sa ajung la 10 seara…Well, am o scuza ca nu am mai scris: I a busy girl!
Saptamana trecuta faceam naveta intre cele 2 joburi. Aveam de mers 2 statii cu 41 pe o caldura de 35 de grade pe putin. Vine 41, ma urc in fata ca intotdeauna si ma postez langa scari, incercand sa ma tin cu o mana de bara si cu cealalata sa imi fac aer cu evantaiul…
Bun. Langa mine erau vreo 2 fete tinerele, si vreo 3 doamne. In fata mea un baiat la vreo 18 ani dupa statura si voce. Termina conversatia la telefon, se uita in jos si se intoarce catre mine brusc, aplecandu-se ciudat spre mine ca si cum ar vrea sa isi pune capul pe umarul meu.
Prima oara am crezut ca se simte rau si nu zic nimic. Ma uitam cum continua sa se apropie de mine, cand, ma trezesc ca ma pupa pe brat. O data, de doua ori, de trei ori. Raman masca si zambesc, tragandu-mi bratul incet si cautand sa ma tin de altceva.
-Ce? Credeai ca o sa te musc? Nu te musc. Esti frumoasa!
Fiind si mai uimita incep sa il studiez: are undeva pe la 20 de ani, venea de la piata judecand dupa sacosa cu legume, era imbracat intr-o camasa alba cu carouri albastra si niste pantaloni simpli negri. Brunet,tuns scurt si cu cei mai albastri ochi pe care i-am vazut vreodata…
Realizez dupa felul molcom de a vorbi si dupa modul in care imi raspundea si privea ca sufera de retard mintal. Au toti aceeasi privire goala, animata cateodata de un gand si aceeasi inocenta pe care o vezi in privirea copiilor. Asta si era un copil mare ce imi spunea ca ma place si ca sunt frumoasa.
Nu mi-a mai facut nimeni un compliment atat de sincer. Numai copii vad altfel lucrurile si cei mai putin dotati in a mestesugi cuvintele, in a schimba realitatea si a o indulci.
Il cheama George si are cei mai albastri ochi pe care i-am vazut vreodata. Ca si cum marea si cerul s-au unit in privirea lui. Cum sa ii explici unui copil mare ca nu e politicos sa pupi oamenii pe brate in tramvai? Si nici nu poti sa ii pupi pe obraz cand nu se asteapta. Nu ai voie, cel putin dupa normele societatii asta pare ciudat. Pentru George asta parea perfect normal. Sa vada pe o fata, sa ii spuna ca o place, sa o pupe pe brat si pe urma pe obraz si sa o roage sa il mangaie.
Normal! El nu vedea nimic rau in asta. El face numai ce simte si spune ceea ce simte mai sincer decat orice indragostit…
Am simtit mila pentru el, dar m-am corectat repede. Ma bucuram ca am putut sa il fac zambind, invatandu-l cum sa pupe mana unei fete. Are un zambet atat de pur si ochii atat de caldurosi incat nu am putut sa ma supar pe el ca a avut imprudenta de a ma pupa.
A fost un pupic copilaresc pe obraz, asa ca-ntre prieteni…

Read Full Post »