Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘viata…’ Category

Cautare

Imi caut cuvintele in zare

si imi doresc sa fi vazut

aceeasi stare ce patrunde in toate si in tot.

Imi caut dorintele in resturi

si imi doresc sa fi vazut

aceeasi perfectiune in toate si in tot.

Imi caut iubirea in oameni

si imi doresc sa fi simtit

aceeasi lumina in toate si in tot.

Imi caut fericirea in nimic

si imi doresc sa fi stiut

aceleasi ganduri in toate si in tot.

Imi caut linistea in haos

si imi doresc sa fi cuprins

aceeasi ordine in toate si in tot.

Ma caut pe mine in zare

si imi doresc sa fi avut

acelasi tot in toate.

Read Full Post »

Nu am mai scris de mult. Nu am mai avut timp, nu am mai avut motivatie si nici nu gaseam un mod de a descrie toate starile prin care am trecut…
Am citit de curand ca inainte anul incepea de fapt de …Pasti. Sarbatoarea invierii reprezenta de fapt momentul in care natura reinvia si oamenii se purificau dupa un an intreg. Pe atunci oamenii masurau timpul altfel, spiritualitatea avea o alta pondere in viata oameniilor si probabil oamenii erau mai curati, mai luminosi. Nu vreau sa ma gandesc la situatia actuala, nu imi place ce observ in jur asa ca o sa ma concentrez pe cele bune:
– din ce in ce mai multi oameni sunt deschisi sa evolueze si sa faca ceva pentru sufletul lor
– intalnesc din ce in ce mai multi oameni buni, deschisi la minte
– am devenit mai toleranta, mai calma si apreciez mai mult lucrurile simple, care ma fac mai fericita.
Simt ca ajungem cu totii intr-un moment de cumpana. Cel putin in ultimul timp observ cum tot mai multi oameni sunt fortati sa isi schimbe gandirea, sa renunte la elementele nocive si sa vada realitatea si sa o accepte asa cum e. Cum vorbesc mereu din experienta, ma aflu si eu intr-o asemenea perioada, asa ca nu pot decat sa va urez sa aveti o perioada in care sa fiti mai deschsi catre viata, catre voi insiva, catre Dumnezeu.
Cum sunt intr-o curatenie generala in materie de teorii si conceptii nu pot sa va fac o urare decat folosind singura constanta din viata mea-Lumina:
Un Paste Luminos!

Read Full Post »

Sometimes I see myself like a painter’s fabric. A dashbord formed of a wooden square covered with a piece of fabric.

I just sit there quietly and patient in order to be filled with different colours. I remember the bright, happy colour of my childhood . Bright, loving, sincere and kind, but still mature in the way they have alligned to my life’s destiny.

I really believe everyone is a painter. You can paint one’s heart by giving him your feelings. Your love, your hapiness, your hope and your kindness will give birth to the most wonderfull art. Your feelings transform in colours, colours transform in lessons for others and in the end you write and draw not only yourself, your own piece of fabric, but everyone’ else.

You are a the painter of your own life and you give new directions and visions for others. Paint using your heart and you will see the light in others and the vivid colours of the soul.

I had so manny colours in this life…every soul I have met gave me a new one, a new lesson. I discovered the joy of meeting bright persons that spoiled me with their radiance and open hearts. So i collected then as much colours as i could. I was hungry to feel that joy and love so I have offered my piece of fabric to them and let them be the painters.

What can I say? What’ s the point in having a heart if you don’t use it? I preffer an used, chopped in pieces heart than one that never felt anything…

But the sunset always comes and with it the shadows. A hole new world arised from the dark, waiting to be discovered. Did you know that the light is the abscence of the dark? The same thing, but reversed. By the time I realized this my piece of fabric had lost most of  it’ s bright colours and began to feel the awfull tones of grey and black: loneliness, sorrow, and finally the lack of hope. I made this 3 feelings my companions for a while. I can’t say they are the most agreable friends in the world for someo but they are good teachers ( in an old, boring style if you would ask my opinion).

Nothing lasts for ever, except the good things ( I really hope chocolate is among the universal good things) so I had to say goodbye to my 3 grey friends and say hello to a shiny litlle feeling named hope. Wow! We really had some time together! Made me smile and laugh out of nothing…You sure need a friend like that for life, trust me! So when all the grey and black was gone it remained only some white marks and some bright colours. The heart only knows 2 feelings: the perfection of love symbolized by white and the brightness of hope that shines even in the blackest despair.

Choose your colours wisely and remember that in the end you will still return to the original, untouched piece of fabric, to love and joy.

 

 

 

 

Read Full Post »

Mi-e dor de El…un El care nu e cineva anume. Ii spun El pentru ca reprezinta o idee, o dorinta si un drum. Fiecare dorinta pe care ti-o pui atrage dupa ea posibilitatea de a o indeplini si, implicit, un drum pe care sa il parcurgi spre aceea implinire a dorintei.

Am dorinta, stiu ca posibilitatea se va ivi, dar nu vad nicaieri drumul care ma duce Acolo. Mi-e dor sa nu trebuiasca sa mai incerc, sa fie totul natural. Sentimentele sa fie sincere, gandurile libere si frica de a fi dezamagita sa dispara. Vreau acel je ne sais quoi care te face sa te imbeti de dragoste si sa treaca zilele mai lin, mai pline. Vreau sa fiu rasfatata si sa rasfat. Vreau un suflet alaturi de care sa impartasesc bucuria si fericirea. Un suflet alaturi de care sa evoluez si sa cresc, sa rad si sa plang, sa fiu libera si impacata…

Continui seria de posturi din proiectul Pasaje din Viata si va las un citat din Shantaram-o carte ce iti alina sufletul si trezeste imaginatia, scrisa de Gregory David Roberts.

,, Un luptător mujadehin mi-a spus  odată că soarta ne dă tuturor trei învăţători, trei prieteni, trei duşmani şi trei mari iubiri. Dar aceşti doisprezece sunt toţi camuflaţi, astfel că nu poţi ştii sigur care cine e pana nu îi iubeşti, nu-i părăseşti sau nu-i înfrunţi.

Read Full Post »

Un barman…

Am fost aseara intr-un club bucurestean. Probabil multi il stiti dupa sigla cu Che Guevara. Muzica buna, atmosfera ok dar barmani de tot rahatul, dom’le. Nu era atata lume in cautare de o gluma buna, un dans nebun sau o privire galesa…Rezultat: la ora 2 fara ceva mai erau vreo 20 de oameni in club.

Un barman saritor se apuca se stranga zecile de sticle de bere goale, scrumierele pline ochi si resturile de pe mese. Tacticos, isi facea treaba in timp ce noi dansam. Hotarata sa iau o pauza de tigara observ ca masa era goala. Nu mai era nici un pachet de tigari. Ma duc enervata la barmanul ce tocmai se autoservea cu un alt pachet de tigari de la o alta masa si ii cer sa imi inapoieze pachetul din punga de gunoi. Imi vroiam tigarile atunci si repede. Incepe sa scotoceasca cu o lene si o viteza uluitor de mica…Kent? NU! Asta? Nu vezi dom’le ca asta e gol! Ti am zis ca e singurul pachet mic si patratos! Da sictirit din umeri si cauta cu aceasi incetineala enervanta. Zambeste incurcat si face semne ca nu il gaseste. Il cadorisesc cu o privire incruntata si il informez ca eu imi vreau tigarile inapoi in momentul asta. Si va trebui sa imi dea si pachetele prietenilor mei…Vizibil ofensat, barmanul da din umeri nevinovat si pleaca…Fug dupa el si ii cer tigarile din nou. Aceasi reactie. Ma uit la inaltimea lui medie, la parul slinos si privirea tampa. Il las in pace…Ma gandesc cat de obosit arata si cat de mult si-o dori sa ne caramnaibii toti sa poata pleca acasa. Ma chinui sa ii zambesc si ii spun un ,,multumesc” cu o voce mai dura decat as fi dorit sa sune.

Ma gandesc la A. A lucrat ca barman atatia ani. Oare cate faze infuzate cu o nesimtire carsa nu le-a servit clientiilor. In fond, fiecare se descurca cum poate. Metoda barmanului din El Comandante nu mi s-a parut cea mai stralucita. Ar fi putut sa isi ia oricand bataie pentru fazele astea. Dar macar a plecat acasa…

Read Full Post »

Asa cum am promis o sa revin cu o serie de posturi care sa reprezinte inceputul proiectului la care m-am gandit.
Cum tocmai a inceput un nou an m-am gandit sa fac o recenzie a anului 2010 folosindu-ma de pasaje din carti.
Primele pasaje sunt extrase din cartea Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert. O carte plina de umor, adevaruri spirituale si cautarea cu incapatanare a unei lumi mai bune, mai luminoasa si plina de iubire.

Citatele urmatoare definesc prima parte a anului in care am fost indragostita si am uitat de tot ce e in jurul meu. Vroiam nespus de mult sa imi petrec timpul cu persoana alaturi de care ma vedeam mult timp de acum incolo…Am facut o groaza de nebunii si a fost in unele momente relatia perfecta. Am facut o cerere in casatorie (numai pentru o zi!), am fost copil, prietena, iubita, mama si toate astea la un loc pentru un timp…

But, oh, we had such a great time together during those early months when he was still
my romantic hero and I was still his living dream. It was excitement and compatibility like I’d never imagined. We invented our own language. We went on day trips and road trips. We hiked to the top of things, swam to the bottom of other things, planned the journeys across the world we would take together. We had more fun waiting in line together at the Department of Motor Vehicles than most couples have on their honey-moons. We gave each other the same nickname, so there would be no separation between us. We made goals, vows, promises and dinner together.

Dar cum viata nu e numai lapte si miere perioada de calm si voie buna s-a terminat cam in 6 luni. Evident, nu era vorba de o compatibilitate perfecta sau de love of my life or his life. A fost ce a fost. Cu bune si foarte bune, cu rele si cu si mai rele. Dar oricat te-ai stradui sa te convingi ca cel de langa tine se va schimba, realitatea confirma ca oamenii se schimba arareori in ceea ce isi doresc partenerii lor:

In desperate love, it’s always like this, isn’t it? In desperate love, we always invent the characters of our partners, demanding that they be what we need of them, and then feeling devastated when they refuse to perform the role we created in the first place.

Un alt episoad interesant a fost sa ma apuc sa invat si sa experimentez joaca de-a terapeutul. O joaca care nu se va termina prea curand…

The other notable thing that was happening during that time was the newfound adventure
of spiritual discipline.

My heart skipped a beat and then flat-out tripped over itself and fell on its face. Then my
heart stood up, brushed itself off, took a deep breath and announced: “I want a spiritual teach-
er.” I literally mean that it was my heart who said this, speaking through my mouth. I felt this
weird division in myself, and my mind stepped out of my body for a moment, spun around to
face my heart in astonishment and silently asked, “You DO?”

“Yes,” replied my heart. “I do.”

The Yogis say that Ham-sa is the most natural mantra, the one we are all given by God
before birth. It is the sound of our own breath. Ham on the inhale, sa on the exhale. (Ham, by
the way, is pronounced softly, openly, like hahhhm, not like the meat you put on a sandwich.
And sa rhymes with “Ahhhh . . .”) As long as we live, every time we breathe in or out, we are
repeating this mantra. I am That. I am divine, I am with God, I am an expression of God, I am
not separate, I am not alone, I am not this limited illusion of an individual.

Dar cum lucrurile nu sunt mereu ceea ce par nici statutul meu de invatacel in ale spiritualitatii nu a rezistat mai mult de 4 luni. Dar au fost patru luni pline si un inceput divin. Tot in acest timp mi-am dat seama si de traiectoria pe care o avea fiecare relatie a mea:

I disappear into the person I love. I am the permeable membrane. If I love you, you can have everything. You can have my time, my devotion, my ass, my money, my family, my dog, my dog’s money, my dog’s time—everything. If I love you, I will carry for you all your pain, I will assume for you all your debts (in every definition of the word), I will protect you from your own insecurity, I will project upon you all sorts of good qualities that you have never actually cultivated in yourself and I will buy Christmas presents for your entire family. I will give you the sun and the rain, and if they are not available, I will give you a sun check and a rain check. I will give you all this and more, until I get so exhausted and depleted that the only way I can recover my energy is by becoming infatuated with someone else.

A fost un an plin de incercari si situatii neplacute care se tot repetau, cersind parca colaborarea mea in a le depasi si a merge mai departe. Am continuat cu acelasi pattern care imi e caracteristic: doi pasi inainte, un pas inapoi. Anul asta m-am hotarat sa elimin pasul inapoi,ok, poate o pirueta pentru a-mi aduce aminte din cand in cand de the old things. Imi strang cartile si va las un ultim citat acompaniat de urari de bine pentru 2011:

Virginia Woolf wrote, “Across the broad continent of a woman’s life falls the shadow of a
sword.” On one side of that sword, she said, there lies convention and tradition and order, where “all is correct.” But on the other side of that sword, if you’re crazy enough to cross it and choose a life that does not follow convention, “all is confusion. Nothing follows a regular course.”Her argument was that the crossing of the shadow of that sword may bring a far more interesting existence to a woman, but you can bet it will also be more perilous.

Read Full Post »

din nou…

M-am hotarat sa ma apuc serios de scris. Poate fac asta ca sa tin o evidenta a zilelor care trec precum orele sau a lunilor ce trec precum saptamaniile. Sau poate am doar nevoie sa scriu gandurile si povestiile ce imi circula in cutia patrata ce unii o numim minte: ganduri repetitive, ce urmaresc acelasi tipar si ma tin treaza in miez de noapte.
Asa ca m-am decis sa incep un proiect prin care sa tin o evidenta a vietii ce trece asa de repede si totodata sa-mi ascult vocea interioara. Aceea voce ce face pe psihologul de ocazie si scoate din adancurile mintii mele tot felul de sfaturi intelepte si ganduri despre dragoste, oamenii si partea spirituala a lumii.
M-am gandit la mai multe posibilitati de a pune acest lucru in practica, dar doar una a trecut testul pretentiilor mele.
Asa ca o sa scriu in fiecare saptamana…(ok, ok…sper sa scriu in fiecare saptamana) pentru ca am decis ca anul acesta sa fie caracterizat de o constanta in incercarile mele de a ma dezvolta.
Voi povesti saptamana prin ceva ce am simti, prin ceva ce am gandit si ce rezoneaza cu unele stari pe care le-am avut. Sper sa nu ajung sa scriu de fiecare data cate o poezie, caci voi fi nevoita sa schimb numele proiectului…

Voi incerca sa vorbesc mai putin prin cuvinte si mai mult prin sentimente, caci de multe ori ele sunt singurele ce raman.
Proiectul se numeste Pasaje din Viata si sper sa se deruleze pe parcursul intregului an.

In prima parte a acestui proiect voi alege cate un pasaj dintr-o carte pentru a descrie ce simt. Vor fi carti pe care le-am citit, pe care vreau sa le citesc sau pur si simplu ganduri adunate… 

Sper sa cititi de bine si sa fiti mai veseli, mai buni si mai luminosi in noul an!

Read Full Post »

Older Posts »